De ce sa evitam lactatele

ianuarie 31st, 2016 Posted by Blog, Ingrediente No Comment yet

DE CE AR TREBUI SĂ EVITĂM LACTATELE?

 

Ştiu că pare supărător şi mulţi dintre noi vom încerca să apărăm lactatele, însă problema este că nu eu susţin aceasta opinie, ci medici renumiţi, care au ajuns la această concluzie după zeci de ani de cercetări. Informaţii adunate în timp, articole scrise de medici şi oameni de ştiinţă despre lactate se află la acest site Notmilk.com

 

De curând am aflat un lucru, pe care mulţi nu-l ştiu. Companiile de lactate şi mai târziu companiile farmaceutice duc, încă din 1930, o campanie în care sunt investite bilioane de dolari cu scopul de a îndoctrina oamenii cum că nu pot funcţiona fără calciul aflat doar în lactate şi suplimente.

 

Doctorul T. Colin Campbell, autorul cărţii China Study(Studiul China) demonstrează cât de dăunătoare sunt produsele lactate, mai ales cele fermentate (iaurt, kefir) despre care am auzit până acum numai lucruri bune:

„Grăsimea fermentată din lapte este chiar mai dăunătoare – este carcinogenă. Ea oxidează şi îşi pierde capacitatea de a comunica cu celelalte celule”.

 
Ştiţi care este realitatea demonstrată prin studii? Osteoporoza, boala omenirii, nu este provocată de lipsa calciului ci de sedentarism. Aceasta este o afirmaţie extraordinară, care s-a dat publicităţii în ziare şi la TV, însă oamenilor le este greu să o creadă după atâţia ani în care li s-a băgat în cap dependenţa de calciu.

 

Nu le-a spus nimeni până acum că există destule alte surse excelente de calciu, iar câteva dintre ele sunt: năutul, boabele de mei, amarantul, quinoa, seminţele de susan şi de floarea-soarelui, migdalele, castanele, alunele, nucile, varza, lăptuca, frunzele de nap, spanacul, urzicile şi lista poate continua. Nu au ştiut că o jumătate de cană de seminţe de susan au mai mult calciu decât o jumătate de cană de lapte. Absorbţia calciului în cazul susanului se face foarte uşor şi reduce pierderea lui în timpul procesului metabolic.

 

Studiile arată că unele afecţiuni maligne, în special cancerul de prostată la bărbaţi, şi cancerul de sân şi cel genital la femei sunt cauzate de consumul exagerat de lapte. Laptele a fost programat de natură pentru ca vacile sau oile să-şi hrănească viţeii, respectiv mieii. În molecula laptelui există o informaţie ereditară. Ce animal mai consumă lapte după ce e înţărcat? Atunci de ce am consuma noi laptele acestor animale, din moment ce nici puii lor nu-l mai consumă după înţărcare?

 

Bazat pe un studiu făcut pe parcursul a 14 ani pe un lot de 80 000 femei, prof. dr. Walter Willet de la Universitatea Harvard a vrut să demonstreze că înlocuirea grăsimilor saturate din lactate cu grăsimi nesaturate din surse vegetale, precum seminţele, cerealele şi orice legumă cu frunze verzi, va duce la micşorarea semnificativă a ratei atacurilor de cord şi decesului cauzat de boli de inimă. În cursul studiului, s-a observat, contrar opiniei generale, că produsele lactate nu sunt sursa ideală de calciu, aşa cum încearcă producătorii să promoveze, ba chiar favorizează apariţia osteoporozei. Este adevărat că lactatele conţin calciu, însă tranziţia lor prin corpul uman nu face decât să-l spele. Puterea de absorbţie a calciului este dată de magneziu, din care lactatele nu conţin decât o cantitate neînsemnată, care nu are puterea de a întări absorbţia calciului. Astfel, doar 25% din cantitatea de calciu ingerată prin lapte se poate absorbi, restul de 75% fiind întrebuinţat de organism într-un mod distructiv:

 

– este convertit de rinichi în pietre, construite în timp, ca perlele în scoici, blocând tractul urinar;
– dezvoltă artrită şi depuneri de calciu, care de multe ori se manifestă sub forma gutei.

 

O să vă întrebaţi: Bine, bine, dar ce facem cu osteoporoza? Dr. Hegsted din Anglia, care a studiat şi a scris despre distribuţia osteoporozei pe glob, afirmă că populaţiile care consumă cantităţi însemnate de lapte sunt predispuse la osteoporoză. Aşa sunt, spre exemplu, eschimoşii, care consumă 2,5 litri/zi şi la care rata de osteoporoză este printre cele mai ridicate din lume. În schimb, poporul bantu – Africa de Sud îşi ia doza de calciu în mare parte din surse vegetale (200-300 mg/zi), ceea ce reprezintă jumătatea dozei recomandate pentru femei în ţările dezvoltate. Culmea, pe acestea osteoporoza nu le atinge şi pe deasupra mai şi dau naştere la un număr mare de copii, pe care-i alăptează până la o vârstă mai înaintată decât normal.

 

Prin urmare, care este sursa alternativă de alimentare cu calciu? Răspunsul: exact aceeaşi sursă de unde şi-l iau şi animalele: din cereale, nuci, seminţe şi plante verzi. Apropo de construirea de oase şi dinţi sănătoşi, cum putem oare comenta superbii fildeşi ai elefanţilor şi puternicele coarne ale rinocerilor? Acest studiu a mai atras atenţia că produsele lactate nu au fost destinate consumul uman, ci doar viţeilor sau altor pui de animale. Laptele de vacă conţine de 20 de ori mai multă cazeină decât laptele uman. El este destinat să crească un viţel de 45 kg până la 500 kg într-un interval de un an. În acelaşi interval de timp, laptele uman dezvoltă un copil de la 3,5 kg la 10 kg.

 

Un alt fapt este acela că, de la vârsta de 18-20 luni, odată ce sucul digestiv începe să se producă, corpul uman digeră laptele diferit. Înainte, laptele era alcalin şi nu încuraja formarea de mucus, pe când după 20 luni, odată diluat cu sucul gastric, intervine o reacţie chimică foarte diferită: laptele se transformă într-un lichid acid, încurajând formarea de mucus în exces, care este toxic pentru corp şi care ulterior duce la îmbrăcarea unor organe precum ficatul, stomacul şi plămânii (ceea ce uneori provoacă sufocare, în special la bebeluşi). Acest mucus se lipeşte de ţesutul epitelial interior şi îi împiedică funcţionarea normală. De ce credeţi că mamiferele au în ele sădit instinctul de a-şi înţărca puii? Şi încă un argument: pentru metabolizarea lactozei, nou-născuţii deţin enzime speciale, care dispar după vârsta de 4-5 ani.

 

Oamenii sunt singurele fiinţe de pe planetă care consumă laptele altor vieţuitoare. Ni se pare normal, pentru că societatea în care trăim ne-a educat astfel. Un alt aspect este acela că laptele conţine lactoză, pe care stomacul uman o digeră foarte greu, iar în unele cazuri nu reuşeşte s-o digere deloc, şi asta din cauza lipsei de enzime speciale, de care dispun numai puii de animale. Lactoza nedigerată produce indigestii, balonări, dureri abdominale etc.

 

Medici pediatri renumiţi din SUA, precum Benjamin Spock, celebru autor de cărţi, printre care şi vestita The Baby and Child Care (Îngrijirea sugarului şi a copilului) şi Frank Oski, şeful Clinicii de pediatrie de la Johns Hopkins Hospital, sfătuiau oamenii să nu-şi mai hrănească copiii cu lapte.
În 1992 a apărut în New York Timesarticolul intitulat Eating well – cow’s milk and children, în care Comitetul doctorilor de medicină responsabilă (The Physicians Committee on Responsible Medicine) afirmă că laptele nu ar trebui recomandat populaţiei, cu precădere copiilor, deoarece prezintă risc de îmbolnăvire, precum răceli, infecţii ale sinusurilor şi urechii, alergii de orice tip, deficienţe de fier, probleme respiratorii, anemie în cazul copiilor sub un an, diabet juvenil, dureri abdominale, colici, iritaţie ori sângerare intestinală, constipaţie cronică, flatulenţă şi, nu în ultimul rând, posibilă infecţie cu Salmonella.

 
Apropo, o altă veste înfricoşătoare este că, atât în SUA cât şi în Europa, 3 din 5 vaci au leucemie, aceasta însemnând cam 80% din totalul de vaci. Virusul este distrus într-o oarecare măsură prin pasteurizare, dar numai dacă aceasta este făcută cum trebuie. Este dovedit prin statistici că în anumite state din SUA, ca şi în Rusia şi Suedia, unde cazurile de leucemie bovină sunt foarte întâlnite, rata de leucemie umană este la rândul ei ridicată.

Sursa

Tags: ,